Nebuna către Mașa. Și Tu.

Mașo, nu te supăra, eu n-am nimic cu tine. Nici nu m-ai necăjit vreodată, nici n-ai întrecut calul, ba mai mult, nu te-ai băgat în viața mea niciodată și nici n-am vorbit nicicând cu tine. Stai calmă, eu vorbesc numai cu Ceașca. Și nici cu Ceașca n-am mai vorbit de ceva vreme. Află ceva, Mașo. Aflați ceva, voi toți: eu nu prea-s fata care tace. Nu place asta? Aici ar urma un i am sooo sorry, dar nu pot să-l scriu, pentru că… nu-mi pare rău! M-am obișnuit cu mine așa cum sunt. Și nu sunt deloc tăcută. Sunt nebună, explozivă când sunt călcată pe coadă. Era un cântec and if you dont like it, than, fuck you, man! dar nu mai știu cine-l cânta, am să-l caut pe iutub după ce termin articolul ăsta.

Anfortunătli, mai am și eu momente când stau calmă. Știți sentimentul ăla, când mângâiați o pisică pe spate, și simțiți cum ea stă ce stă, se face că-i cuminte, dar e gata oricând să sară să zgârie? Eu îs mâța din exemplul ăsta. De fapt, nu mai am răbdare să termin articolul, o să caut melodia chiar acum. Am conectată o pereche de căști cu trei inele, când mie mi-ar trebui numai cu două. D-aia, căștile stau foarte puțin fixate și mai ies din când în când din port?- da, probabil, port. Terra Naomi, bre! Up here, așa-i zice.

Deci unde eram. Da, am căutat Ceașca zilele astea, simțeam nevoia din nou să vorbesc cu ea. Și se vorbește de încredere în sine – am destulă. Dacă n-aș avea, n-aș mai scrie azi. N-aș mai respira. Mi-aș schimba culoarea părului după o zi pe alta. Și te rog, acuză-mă de nebunie, acuză-mă că vorbesc singură, sau cu mine însămi, prin casă, sau că cer sfaturi de la o ceașcă pictată, de la bufnița desenată cu ojă pe ușă sau de la cea pe care mi-a adus-o tata astă-iarnă – senc iu, dedi! Mă simt bine cu mine și asta e cel mai important.

Tu. Fuck, ai carnea așa de dulce câteodată, când te privesc din brațele tale, încât mi se pare că vreau să rămân cinci mii de ani la pieptul tău! Și poate nu-s eu aia care vorbește cu toată eleganța din lume, dar prefer să spun lucrurilor pe nume decât să mă ascund după cuvinte de umplutură sau să mă hâțân pe tocuri în încercarea de a-mi ține echilibrul.

Nu-mi plac multe, dar spun că-mi plac. Și câteodată fac asta pentru că așa e bine. În viață nu faci numai ce vrei tu. Ziceai de încredere în sine? Asta eu o am. Încrederea se cultivă doar în contact cu ceilalți. N-ai cum să stai închis în casă și să spui „băi, câtă încredere am”. Nu. Scoate nasu-n lume și vezi cât de proști îs alții – așa îți crește orgoliul. Ieși afară și vezi pițipoancele cu ochelari de soare-n cap și buze țuguiate. Pe urmă ia o oglindă și uită-te – nu ești ca ele, și așa îți crește orgoliul. Orgoliul însă se cam diminuează când cei apropiați încearcă să te schimbe sau când nu te vor azi. E cel mai urât sentiment.

Deci, Mașa, îți vorbește nebuna care te-a scris. Data viitoare când cineva îi mai zice nebunei cum să se poarte, nebuna îi va spune fuck you, man, și va face tot cum vrea ea. Pentru că altfel, n-ar mai fi nebună…

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 14 Martie 2012, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: