Lăsați profesioniștii!

Știi tu că tare mi-aș dori să văd ce scriu, așa clar. Am fost la control la oftalmolog și mi-a pus tanti atropină, să-mi dilate pupila. No problem. Nu mă deranjează să văd în ceață, mai nasol e când sunt nevoită să merg prin ceață. Știi că ceața încrețește părul, în general, umiditatea din aer. Am un păr dificil, oricâte produse de styling aș băga în el, tot cum vrea mușchiul lui stă. Nici asta nu-i problemă. Mă descurc și cu văzul, pentru că scriu articolul acesta în Word, și-mi subliniază cuvintele pe care le greșesc, dacă greșesc vreunele. Nu prea greșesc, pentru că-mi cunosc tastatura și nu-i nevoie să mă uit la taste. Cum ziceam, mă descurc.

Nu-mi place, nu-mi place, nu-mi place deloc să stau în ceață! De fapt, nu e ceață, știi, pentru că se vede ea cumva. Problema-i că se vede aiurea, iar singura persoană care poate să taie ceața, nu o face. Adică tu. Adică, de gura lumii. Adică de ceea ce nu mi-a păsat niciodată și de care nici n-o să-mi pese vreodată! Așa sunt eu. Sunt francă, sunt tăioasă. Nu vreau să mă ascund, pentru că n-am de ce. Îmi place viața mea, îmi place imaginea mea, și vreau s-o arăt așa cum este. Cum sunt. Cum ești. You know, pluralul e foarte alambicat în imaginea pe care și-a creat-o lumea despre plural. Și m-am cam săturat să fie așa. Oh, well. Ia stai puțin. Îmi merg mâinile mai repede când sunt pe cafea.

Peste câteva ore va fi mâine și mâine voi aștepta să vină mâine, doar ca să mă străduiesc, dar ca să te îneci tu în comoditate. Și nu vreau să mă chinui să respir. Nu vreau să mi se spună cum să mă comport, nu vreau să mă feresc de nimeni și de nimic, pentru că n-am de ce.

Cică m-am uitat la Taxi live în Garaj, la Europa FM și n-am văzut tot, pentru că mă consulta un doctor incompetent care lucrează la cabinetul lui particular după program și n-are chef de pacienții săi. Mi-a zis să mai vin peste câteva zile, ca să-mi citească dioptriile ca lumea, că acum nu s-a dilatat pupila… a se citi e seară și n-am chef de tine. Mă deranjezi. Lasă banii și pleacă. Vino sâmbătă și adu-mi alți bani.

Și-i păcat de Luna asta frumoasă să n-o vezi!

Și cică au mai fost și premiile Oscar și Artistul a luat premiul cel mare. Mă bucur. Îmi plăcea Clooney, dar The Descendants n-a avut față de Oscar. Mă bucur pentru Meryl Streep și pentru cea de-a treia statuetă pe care-o primește. Vorbesc de filme și mă gândesc la următorul film la care-o să mă uit, dar pe care n-o să-l văd. Frumos. Îmi este așa o lene. Îmi e lene și revoltă în același timp, și știu că ar trebui să aleg una, dar nu știu la care să mă hotărăsc. Ce dor mi-era de aberațiile mele. De deraieri. Mă simt tânără când scriu așa. Mă vopsesc brunetă. Nu-mi place, dar o s-o fac. But… you know what? O să rămân mereu roșcată pe dinăuntru. Am o senzație de parcă m-aș despărți de mine însămi. Cred  că-mi trebuie somn. Sau mi-ar trebui niște Veritaserum de-acela din Harry Potter, pe care-l administrau vrăjitorii unora ca să afle din gura lor numai adevărul. Așa, ți-aș spune tot ce am pe suflet.

Tip-timitam, cânta Laura. Mi-e dor de tine, Lau. Vezi, vine primăvara. Vreau să zâmbești. Zâmbiți cu toții! Lăsați triștii profesioniști să fie triști!

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 29 Februarie 2012, in Cuvinte, D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Florin Buzdugan

    revolta. revolta. revolta. revolta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: