Se întâmplă des să trag linii largi exact în momentele în care nu ar trebui, iar când momentele potrivite vin, mi se termină brusc cheful de desenat. Nu e un chef, totuși, nu vine de la mine. M-am gândit de multe ori dacă nu cumva e ceva provocat din afară, dacă nu cumva nu sunt eu cea vinovată pentru fenomenul ăsta. De-a lungul anilor, am muncit să-mi sap o fundație. Mult, zilnic, cu lopata și fără pic de ajutor. Mi-au spus să sap spre dreapta, dar eu am făcut inversul, și mi-a plăcut. Mi-au spus apoi să sap spre adânc, dar eu am săpat spre înalt, și mi-a plăcut. Și într-un final, le-a plăcut și lor. Mi-am făcut cuib acolo. Cald și confortabil. M-am simțit bine acolo.

Nu vreau să scriu ceea ce am început să scriu acum. Nu-mi place laptele fierbinte, de fapt, nu-mi place laptele de niciun fel. Când eram mică, făceam mofturi la mâncare. Lăsam pe farfurie ceea ce nu-mi plăcea, și mă săturam cu celelalte produse. Atunci se enerva mama, mă zdruncina bine de-mi lăsa semne, și-mi zicea cu reproș ”ce să-ți dau în schimb?”. Și eu îi ziceam ”nimic, mamă, nu-ți cer nimic în schimb”. Și se enerva și mai tare.

Din toată lumea asta, nu se poate ca tuturor să le placă laptele, la fel cum nu se poate să mănânce toată lumea tot ce i se pune pe masă. Nu-i așa că pot să port și tuș negru și să nu enervez pe nimeni? Zic și eu. N-am datorie la tine, știi. Nu mi-ai făcut niciodată vreun favor, datorită căruia să-ți rămân recunoscătoare toată viața, poate chiar să-ți ridic statuie, și m-am hotărât să te tratez la fel cum mă tratezi și tu: cu nimic. Mă simt prost când mă aflu cu doi pași în fața peretelui cu fereastră, pentru că știu că fereastra stă acolo din obligație. Aș vrea să înțeleagă odată că decât așa, mai bine se dărâmă cu totul, și pleacă. Mi-ar fi mult mai ușor.

Și… deși mă simt vinovată atunci când încep să desenez linii pentru că așa-mi dictează un mușchi din cutia toracică, n-am să mă mai simt. Eu sunt așa/ punct.

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 22 Februarie 2012, in Cuvinte, D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. acum are si ceata farmecul ei. depinde…:) uneori vezi ce nu exista, alte ori vezi ce exista, dar altfel 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: