Ne mai trebuie o explozie.

De ce ne mai mirăm, de ce ne mai întrebăm? Ne pare rău numai după ce se termină. Nu suntem în stare să spunem nimic cât respirăm. În mod ciudat, nimeni nu ne reţine. Doar noi înşine. Parcă n-am vrea să recunoaştem cine sunem. În bucătărie, se foloseşte cuţitul. Te doare când te tai şi te exprimi ca atare. Îţi rupi o mână – plângi. Ai întârziat la un interviu din cauza unui şofer de taxi prea bătut în cap – urli de nervi.  Un coleg îţi spune o glumă – râzi. Eşti fericit – nu faci nimic. Aştepţi să treacă şi pe urmă, plângi şi baţi cu pumnii-n pereţi, căutând vinovaţi. N-o să găseşti.

Se duce un război cu motiv sub acoperire. Ţin minte videoclipul piesei One de la Metallica. E filmat Hetfield la greu. Dramatic, aşa, ca şi cum cei care s-au ocupat de imagine au făcut economie de culori. Scenele cu el sunt amestecate cu secvenţe dintr-un film pe care l-am văzut datorită videoclipului. Johnny Got His Gun. 1971. Un tip… i se năzăreşte lui că vrea să-şi apere patria. E singurul de vârsta respectivă care-a rămas acasă pentru că avea o familie de care trebuia să aibă grijă. Îl chinuie gândul, se simte aproape jignit, şi se înrolează de bună voie în armată. Ce face mândria din om… Se întoarce de-acolo fără mâini, fără picioare, fără maxilar, fără ochi, fără auz. Practic, singurul simţ care-i mai rămâne e cel tactil. Demnitate. Nu poate fi vorba de-aşa ceva decât la nivelul psihicului. E un monstru, doctorii îl ţin cu o mască pe faţă. Îşi imploră moartea, dar singura persoană care vrea să i-o dea e o asistentă care e sancţionată ulterior pentru asta. Singura modalitate prin care se poate exprima e codul morse: Help me. Cică.

Şi noi avem atâtea. Putem să spunem atâtea, să facem atâtea! De ce ne e frică să arâtăm lumii cine suntem cât încă mai putem face asta?  Cădem în ridicol. Da. Asta e, ne e teamă de ridicol, ne e teamă că ceilalţi vor spune: ia uite-l pe-ăla, ce fraier e. Aşteptăm ultimul moment. Aşa ne trebuie.

Ne place aşteptarea, ne place să ne chinuim cu ea. Suntem masochişti din punctul ăsta de vedere. Filmul nu e cine ştie ce, dar cazul în sine e cutremurător. Joe.

Eu – Joe? Tu – Joe? Ne mai trebuie o explozie. Bate-n lemn!

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 31 August 2011, in Cuvinte, D'ale sunetului, Film. Bookmark the permalink. 7 comentarii.

  1. cum nu ai date de contact, zic doar ca mi-ar placea sa ne vedem la intalnirea din 10 septembrie 🙂
    http://www.facebook.com/event.php?eid=144121892345890

  2. ei. oamenii fac chestii idioate tocmai pentru că nu realizează anumite chestii esențiale. chestii care le-ar face traiul mai plăcut.

    idioții! bastarzii!

    nontheless, lucrurile sunt relative, non?

  3. Ah, piesa mea preferată ever. You just made my day. Night actually. Că e 12…

    Johnny Got His Gun chiar te pune pe gânduri. E foarte mindfuck. Mie după ce l-am văzut nu mi-a inspirat decât poftă de viaţă şi de fapte. E o mentalitate după care încerc să merg zilnic de când m-am hotărât s-o îmbrăţişez iar melodia…eh, îmbinare perfectă – început lent, melancolic, armonios, sfârşit haotic, heavy, purificator.
    Artă domne! Artă!

    • E.. un film pe care toată lumea trebuie să-l vadă, indiferent de preferinţele în domeniu. Vezi altfel viaţa după ce te întâlneşti cu el. Cât despre piesă… da, artă :))

  4. ” Aştepţi să treacă şi pe urmă, plângi şi baţi cu pumnii-n pereţi, căutând vinovaţi. N-o să găseşti.” pentru ca nimeni nu cauta vinovatii in oglinda, roscato, d-aia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: