Marea trecere

Cel mai rău lucru care se poate întâmpla când vine vorba de o vizită a bunicii /mătuşii /păpuşii /puricelui de baltă sau a altor personaje mai mult sau mai puţin importante din vremurile demult apuse e plăcerea cu care indivizii ăstia povestesc despre cât de prost erai când erai mic. Sau, după caz, ce inteligent erai (în traducere, acum nu mai eşti), ce drăguţă erai (carevasăzică, erai blondă, cu ochii albaştri şi acum arămiul tău din păr aduce a farul din Alexandria şi ochii ţi s-au făcut căprui), ce cuminte erai (adică jucai după cum îţi cânta bona, acum gândeşti pe cont propriu). Idiotul care a inventat vizitele de gen merită, după părerea mea, să fie ars pe rug aşa, la înălţime, să zicem în Turnul Televiziunii de la noi, sau în vârful babanei Empire State Building, în timp ce e filmat şi difuzat pe toate canalele din lume, ca să ne bucurăm toţi şi cenuşa lui pusă într-o cutie pentru reziduuri radioactive sigilată bine, ca să nu mai poată să iasă la lumină niciun firişor!
Nu-mi reneg amintirile, nu mi-e ruşine de nimic, nu caut să mă îndepărtez de ele, dimpotrivă, mi le asum ca pe o parte din mine, dar nu trăiesc din ele, nu tânjesc după ele, nu mă rapotez la ele din 5 în 5 secunde şi în niciun caz n-aş vrea să le retrăiesc! Copilăria mea n-a fost cu nimic ieşită din comun – cu toţii am fost un pic săriţi, toţi ne-am înjurat bunicile/mătuşile, toţi cântam la periuţa de dinţi în faţa oglinzii, crezându-ne artişti pe scenă, toţi ne-am prăpădit căzând din meri.
Există chestii frumoase, drăgălaşe în idioţenia lor. Sunt lucruri pe care le-am mai povestit pe-aici în momente de tâmpenie, dar rămân la stadiul de lucuri drăgălaşe şi mai ales trecute. Nu vreau ca trecutul meu să-şi întindă picioarele în prezent, şi dacă prind chiar şi miros de trecut în viitor, îi dau cu sprei paralizant (bineînţeles, după ce lăcrimez un pic, lamentabil..).  Dar copilăria nu se compune numai din momente plăcute, sunt o grămadă de urâţenii de care mă detaşez. Alea merită să fie renegate din toate punctele de vedere. Momente, persoane cu care nu mai vreau să am de-a face vreodată, situaţii la care nu mai vreau să revin, vorbe, lovituri.
Cutia cu amintiri e necesară pentru oricine, dar uneori e mai bine să ţinem cutiile închise. E, şi atunci intervin rubedeniile… Şi-ţi dau toate planurile peste cap, îţi răscolesc toate cutiile şi scot la aer proaspăt ce tu te-ai chinuit să înfunzi. Şi tu le tai vorba cu tupeu şi te simţi aşa de bine! De ce să-ţi faci griji pentru ele şi pentru ce-a trecut? Dacă nu te poti detaşa de lucrurile astea, n-ai să poţi vedea ce ai în faţă şi asta e chiar grav…
Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 13 Decembrie 2009, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. noi sa "estem" ….sanatoase! :))restul e istorie…

  2. @Kyky, raman, baba, raman:)) am zis eu ca "peste 20 de ani ma vad…la nebuni", cred ca ma vad cu tine drept vecina de celula:))

  3. da baba cristina tot ti ubeste si iti da o bomboana de la ea din sac de craciun…cu speranta sa ramai tot la fel de nebuna ca si pana acuma….macar sa am si eu companie:))

  4. 1.esti o ….o…stii tu ..:)), toace nu port ca "este fata si nu poate…" sa-si rupa gatu'(intreab-o pe irina cum am alunecat pe coji de banane si paie de suc), coc-da si nu prea. si am renuntat sa mai cant de cand cu nadoleanu si corul ei(defapt de cand trebuia sa cant pe scena si mi s-a dat "costumatia":)) ala a fost cel mai categoric NU din viata mea)2. cu riscul de a ma repeta…esti o….rusine!…

  5. Tanti, daca vrei sa te dau de gol, coc iti faci si acum, pantofi cu toc ai, te imbraci frumos..deci premisele sunt aranjate si cine stie ce spectacole dai in fata oglinzii:))In alta ordine de idei, eu nu-mi serbez ziua de nastere:))

  6. tanti, dupa primele 7 randuri ochii imi sclipeau …de fericire/incantare (si nu alcool) plus ca…adevarul e ca…minti!:))…"nu reneg" bla bla bla da refuzi momentele alea mai neplacute din memorie, ceea ce ptr mine e tot aceeasi mamaliga. chestiile alea care se numesc rude ar fi bine sa fie invizibile asa cam…tot anul!…mai ales de ziua ta cand vin si isi aduc aminte cat erai de mic, prost si frumos(ca deh, asa-s toti plozii).in ceea ce ma priveste, eu cantam la perii de par, lanterne, sticle de parfum/spray si asta dupa ce ma imbracam frumos, imi faceam un coc (ce-i drept chinuit de soarta), si sa nu uitam de pantofii cu toc ai mamei:))….ehe….ce de-a amintiri…8->

  7. @Neydamn, ioi, acu am vazut. Am mai facut niste schimbari zilele astea, am adaugat pe cineva si cred ca te-am sters din greseala:)) sorry, se rezolva:)

  8. hey salutare … cutia cu amintiri, este acolo ca sa invatam ce trebuie sa facem, daca am gresit sa invatam din ele. Pe langa asta, nu mai sunt in blogroll, s-a intamplat ceva? te ai suparat pe mine sau ceva :-?? poti sa stergi comm ulciao ciao!

  9. mno hai ca-mi place site-ul vostru, se accepta:)

  10. Salutare!Ce zici de un link exchange?

  11. "awwwww" shit…:| chiar asa am facut…

  12. awwww:X ai povestit indirect toata copilaria ta:X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: