Rică, scarabeul

Cu mers mărunţel, Rică, scarabeul, se depărtează, cu burta plină, de ceea ce fusese odată o masă copioasă. Hmm.. dacă n-ar mânca el excrementele, probabil că lanţul trofic s-ar duce de râpă. Doar are licenţă pentru meseria asta. Ce n-ar fi dat acum pentru un film de-al lui Tarantino… Da’ de unde? Că-n jur îi numa’ …ştiţi voi..mâncare de scarabei! Nu, mai bine lasă. Un scarabeu nu-şi doreşte multe. Menirea lui pe Albăstrica noastră de planetă e una simplă, dar grea. Munceşte, trudeşte, sapă, adună, zoleşte, transpiră, se străduieşte, e în stare să-şi dea sufletul…ca să adune o grămăjoară bunicică de ..mâncare.

Hei, da’ ce s-aude?!

Ah, that bitch! De ce ea tre’ să aibă şi eu nu?! Uite, frate, ea poa’ să se desfete cu o producţie Tarantino când vrea. Că nu-şi bate capu’ cu..mâncărică… Ea nu s-a ocupat decât cu elita! Cărţi, muzică bună, filme, viaţa de societate…şi-a ascuţit mintea în timp ce eu mâncam…mâncărică! Şi-un noroc! Şi-o coadă roşie! În fotoliul ăla trebuia să stau eu! Ahaa..chiar acu’ mă duc să-mi cer drepturile! Păi ce, eu trudesc fizic pentru o grămăjoară de ..mâncare..în timp ce ea mănâncă ce-i mai bun doar chinuindu-şi oleacă mintea!

 ……

– Ah, viaţa..zise ea. Acum ar trebui s-aprind o lumânare pe undeva pentru toate lucruşoarele din jurul meu. Nu mi-a fost uşor. De 12 ani tot mă străduiesc să urc în lanţul trofic… Învaţă, pregăteşte-te, deschide ochii bine şi mintea..ascute-ţi mintea..pentru că nu te poţi bizui decât pe tine! Acum..pauză de relaxare…
Dar ce-i asta?! Parcă mă gâdilă ceva…

Şi dintr-o dată vulpea-şi făcut coada roată şi de pânza de păianjen din colţ atârna de acum trupul inert al unui scarabeu…

…………………….

Rică, bietul de tine, ce-ai făcut?! Tu n-ai ştiut că fiecare are un scop pe lumea asta? Fără vulpe, probabil, n-ai mai fi avut ce să mănânci. Fără tine, poate am fi plutit cu toţii în..mâncare de scarabei. Munca fizică nu poate fi trecută cu vederea, chiar dacă obiectul ei e un pic (mai mult) scârbos. Dar asta nu înseamnă că munca intelectuală trebuie desconsiderată! Cu toţii muncim, în felul nostru. Da, e adevărat că singurul efort pe care-l fac unii într-o zi e să ridice o cană cu apă şi să poruncească servitorilor, dar nu la ei mă refer în articolul ăsta. Rică avea menirea lui. Vulpea la fel, eu vreau să fiu profesoară..sau jurnalistă, poate tu vrei să fii balerină sau pictoriţă, iar tu pantofar.

Nicio muncă nu e ruşinoasă, atât timp cât e cinstită.
Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 6 Septembrie 2009, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. @Deea, don`t think so, dar te anunt eu cand si cum o sa se poata:)In alta ordine de idei, fa ceva cu formularul de comentarii:)) mai bine activeaza din nou pagina intreaga sau schimba template-ul, dunno, dar de ani de zile n-am mai comentat la tine:))

  2. foarte bun sfarsitul….excelent as zice… :D:D…hey,am sa revin putin la ideea mea trecuta si de mult apusa,daca e ok cu ea,weekendul asta? :D:D

  3. hhh…saracul Rică…[vad ca esti VDV'ista,ca sa zic asa :)) dragutz blog]

  4. @Theo, Worsak, imi cer scuze c-au aparut mai tarziu comentariile, eroare tehnica. Oricum, multumesc mult:)

  5. un entry complet:gandacel..mult rahat si povata de final :p,vulpea e la post se pare..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: