Suceava

Am lasat Cetatea Neamtului (care nu se oglindeste in Ozana cea frumos curgatoare, ca n-are cum…Ozana pare ca s-a nascut dupa ce-a uitat cineva robinetul deschis) da doarma in pace intre paduri si-am plecat spre Suceava. Ne-a prins o ploaie marunta. Vorba mamei, eu ma asteptam ca drumul sa fie insotit cu paduri si munti pe dreapta si pe stanga, dar nu-i deloc asa. Urci prin terenuri libere/cultivate care dau impresia de…campie spre deal. Daca nu s-ar fi vazut prin departari brazi, drumul ar fi fost perfect compromis.

Suceava. Nu atat de incurcata ca Piatra. Am vazut in oras faimosul record. Un…ou de paste urias. Dupa cateva minute de zabovit intr-un parc, am inceput sa cautam cazari, ca sa avem un punct de plecare spre…naiba stie ce.

– Apartament/ camera tripla?
– Nu. Dar va aratam o camera dubla foarte mare. Mergeti cu Geta/Greta (n-am inteles bine)
O gasim pe Geta. Mergem sus cu Geta
– E micuta. (Micuta e mult spus. Pentru o familie de 3 persoane, e practic imposibil sa stai in 2 metri patrati. Dar mai avem ceva mai mare, un apartament.
Ne uitam unii la altii si mergem cu Geta. Apartamentul, normal, doua camere, frumos amenajat. Geta ne deschide geamul si vedem..strada. Dar nu asta conteaza…
– E liber?
– Da, nu v-a zis doamna de la receptie?
– …

Spre seara am vazut cetatea, unde zidurile originale sunt abia vizibile si am ajuns la Putna. Ne-am pozat pe unde-am apucat, ce-a fost ridicat de Stefan se mai pastraza doar intr-un colt, adica doar un turn. Foarte frumos amplasata, intre munti, intre paduri, pacat ca-i manastire… Tarata de mana de tata, am intrat..si m-am simtit…like a virgin. Va dati seama?? Am intrat intr-o biserica. De fapt, nici n-am intrat in toata. In fata unei..ceva poleite cu aur statea in genunchi un nene imbracat in negru care a intins mana ca o bariera cand am vrut sa intram mai departe. Da, bun… M-am convins. Nu mai intru never ever! Dar macar trebuia sa intru si eu pe net, sa-mi dau seama ca intr-o biserica imi scot castile din urechi si mainile din buzunare si nu trec prin fata…tulai, parca erau morti..oamenilor care vor sa se roage. Am vazut si Voronetul, dar n-am intrat. Da, e albastra, dar e mai frumoasa in poze…

Ne vedem (in poze) mai tarziu! Pace!

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 7 August 2009, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. @Ego, am auzit de Tatiana la radio, eram in masina. Sunt multi, prea multi oameni de valoare care pleaca dintre noi. Poate o sa le fie mai bine dincolo…

  2. Rugati-va pentru sufletul ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: