Vârtej…by Sunetul-mai-tare

Mi se întâmplă des. Poate este o chestiune de abordare a sarcinilor, poate e din caua felului meu de a fi, din cauza zodiei, a ursitoarelor care m-au înzestrat cu o mare doză de nebunie la naştere, poate e moştenire de familie, poate e de la prea multă cafea, poate e ciudat, sau poate nu.
Cert e că-mi place să fiu ocupată, să mă imaginez într-un tablou plin de ceasuri şi de intrări care mă aşteaptă, să alerg toată ziua în colo şi-n coace cu treburi, să inventez, să-mi imaginez…
Nu e minunat când faci planuri şi tablouri mintale şi te tot gândeşti cum o să iasă? Eu sunt încântată când încep ceva nou. Mă imaginez în toate ipostazele posibile sau imposibile, inventez momente viitoare, replici, ceruri, dezbateri, desene, muzică, locaţii, fotografii. Râd singură, de nebună, la gânduri care încep cu “ce-ar fi dacă…” şi care continuă cu “şi apoi o să…”.
Toată povestea asta pescărească asta nu este decât un ajutor. Un fel de medicament, luat fără să consult un medic. Un medicament pe care organismul meu îl primeşte şi la care reacţioneză foarte bine. Un medicament care doar acoperă durerea, şi distrage atenţia de la ea, care te aduce într-un fel de inconştienţă dulce din care vrei…sau nu vrei să te mai trezeşti.
A fi ocupat înseamnă pentru unii a-ţi mânca timpul degeaba, cu nimicuri. Pentru alţii, însă, este valabilă teoria medicamentului de mai sus: a fi ocupat e o binecuvântare, pentru că îţi mai distrage atenţia de la probleme.
Pentru câteva ore nu te mai gândeşti la cum ai procedat într-o anumită situaţie, nu îţi mai faci reproşuri, nu te mai frămânţi, nu te gândeşti la “nu aşa ar fi trebuit…”; te trezeşti prin într-un montagne russe, într-un vârtej,  care se roteşte repede, repede…
Dar efectul medicamentului trece, montagne-ul se opreşte, şi trebuie într-un final să cobori cu picioarele pe pământ!
Îi spunem “bine-ai revenit printe noi” Deei, care a avut un cap rezistent..(mie mi-ar fi cedat inima..) Ne bucurăm mult pentru tine!
Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 24 Octombrie 2008, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. just! dar prea mult timp liber strică;) e ca şi cum ai mânca un borcan de miere de-odată. De exemplu eu mă plictisesc în vacanţele lungi în care chiar n-am nimic de făcut:)) I know..i’m crazy:))

  2. pai sa sti ca nu e intotdeauna ok sa ai treburi, iti mai trebuie si timp liber nu? 😀

  3. cum era aia? „prietenii ştiu de ce”;)

  4. mda!da!cu visatu ma ocup si eu 😀 si cand mai am si la ce … chiar ca intru in transa :))

  5. Heeeey!! Welcome back, Stres!! Mă gândeam eu că n-o să dureze mult frustrarea;)aaa..şi depinde de persoană şi de activitate..o piesă de teatru, spre exemplu, n-ai cum s-o joci spontan,nu?

  6. [quote]Nu e minunat când faci planuri şi tablouri mintale şi te tot gândeşti cum o să iasă?[/quote]Nu sunt de acord , prefer sa fac lucruri spontan . A da offtopic : im back ! 😀

  7. auuu..mi-e frică de bebei:)) Atunci chiar aş fi ocupată! :))

  8. esti prima pers pe care o aud zicand ca-i place sa fie ocupata..maama abia ast sa te aud cand oi avea un bebe:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: