Lumea mică…by Sunetul-mai-tare

Imediat ce dai cu nasul de… aici! te prinzi că ceva nu e tocmai în regulă… Ciudat! Are totuşi de toate! Câmpie,deal,munte, un rău mai mare şi altele mai mici, un baraj, o păstrăvărie, drumuri, poduri, căsuţe cochete,vile cu aer de Italia, buticuri înguste, pensiuni şi chiar un hotel de 3 stele cu piscină, saună, teren de sport şi chiar şi o legendă locală! Ce-i lipseşte?
O doză de indiferenţă! Locul e mic şi toţi se cunosc între ei! Şi ce face un locatar al regiunii de munte care cunoaşte pe unu ce îl cunoaşte pe ăla cu care s-a măritat aia care era râvnit de cealaltă dar care trebuia să se mărite cu ălălalt dar care când a plecat în italia? Simplu! Stă la gard şi spionează! Arta spionajului nu e prea bine stăpânită,căci micii spioni se văd fără prea mult efort: babe cu trei perechi de ochelari la gât-de apropiere, de depărtare şi de soare, fetiţe cu fuste murdare trimise de mame să vadă şi să dea mai departe, găşti de ţiganuşi curioşi şi îndrăzneţi, grupuri de doamne trecute de prima tinereţe şuşotind prin dreptul porţilor de fier forjat. Când eşti nepot al unui cetăţean de aici venit în vacanţă, ochii tuturor se îndreaptă asupra ta. Te studiază din cap până-n picioare şi nu se tem să te întrebe direct dacă li se pare ceva în neregulă- ‘A cui eşti tu? -A, da…dar nu semeni! -Dar ce slăbuţă eşti,eşti bolnavă? -Nu? Sigur? -Dar de ce nu mănânci mai mult? -Sigur nu ai gastrită? -Şi câţi ani ai? -Şi nu ai pe nimeni? -Ştii,fata lu Săndica e măritată şi are un băiat… -Dar de ce nu ieşi cu băiatu lu Marin la o plimbare?
Şi întrebările se repetă şi se tot repetă până le înveţi pe derost şi ajungi să răspunzi fără să fii întrebat! După ce termină cu interogatoriul încep şi îţi spun vrute şi nevrute depre vecini,ferm convinşi că te interesează… Li se pare anormal când te scuzi că ţi-e rău de la căldură şi îţi continui drumul spre casa sau când nu vii dimineaţa ‘în poiana lui Iocan’ să discuţi depre alţii…
Dar poate mai anormal li se pare când le spui să-i lase naibii în pace pe toţi cu păcatele lor, cu bune şi rele, să renunţe la perechile de ochelari speciali şi la găurile lăsate dinadins în garduri…
Dar lumea e mică pe aici şi poate bârfa face parte din universul locului…ca o forţă nevăzută fără de care lumea şi-ar pierde echilibrul…

Anunțuri

About Anca G.

O "nenorocită" şcolită în filologie şi rock, care a "fumat" pentru prima oară scrisul când n-a mai avut unde să adune revolta.

Posted on 28 Iunie 2008, in D'ale sunetului. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. da ! f. frumy articolul … si la mine la tara e la fel 😛 ” si tu a cui ziceai k esti ” ” aaa … doamna aceea dragutza care vorbeste frumos ” si mie imi creste inima cand aud k se vorbeste frumos de bunica 🙂 😡

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: